Fără prețiozități, despre europarlamentare și „Afaceri europene” (III)

O „curiozitate” legitimată politic, ce va participa la cursa electorală pentru fotoliile Parlamentului European din 26 mai, este combinația USR- PLUS, căreia i se va adăuga falanga radicală și, de cele mai multe ori, anarhică a grupărilor #rezist.

Acest tip de încercare de acaparare a puterii, prin construirea unui pol politic fără doctrină și fără nuanțe sociale, chiar fără personalități, ori fără chip, dar cu mesaje radicale, a apărut în Franța în 2017 și l-a impus pe Emmanuel Macron în funcția de președinte al republicii.

Ceea ce în Franța a fost creat în laboratoarele de cercetări sociologice și analize electorale, bine finanțate de marile corporații multinaționale speriate de perspectiva ca Marie Le Pen să ajungă la Palatul Élysée, la noi a fost creat de toate acele servicii cu nume din acronime „urât mirositoare”, care au văzut în chestiune o oportunitate de a manevra o „masă critică” în folosul perpetuării unui tip de stat abuziv, organizat de Traian Băsescu pe parcursul celor 10 ani de„domnie de la Cotroceni și confiscat ulterior chiar de foștii executanți ai Matrozului.

Astfel, din combinația de activiști, ONG-uri, soroșiști, globaliști, ecologiști și utopici fără conexiuni la informație, dar și corporatiști, care datorită gradului de exploatare în corporație, nu au timp să gândească în perspectivă socială, a fost formată o masă critică, manevrată prin altoirea unor slogane, aruncate de așa-zisa intelectualitate de dreapta, care după ce l-a servit pe Băsescu, rămăseseoarecum fără stăpâni și finanțatori.

Astfel, „profunji”, „gânditori” – Șora, Liiceanu, Patapievici – ori exponenți ai vieții artistice – de la un Chirilă până la venerabilul Rebenciuc – au fost chemați și cointeresați să devină purtători de sloganuri fără conținut, chiar triviale, ori chiar să le găsească trivialităților explicații savante socio-filosofice și înțelesuri pseudo-intelectuale ascunse, în tentativa de a le legitima ca discurs public onest.

În fine, după trei ani de haștag și de politică tehnocrată cioloșistă, ori politică parlamentară useristă, cu greu, s-a reușit crearea unui curent care azi se legitimează în politica românească ca fiind USR-PLUS.

Din punctul de vedere al scenei politice europene, ei încă nu își găsesc legitimarea, deși USR-ul a tot încercat să identifice familia politică europeană în care ar putea intra dacă va accede în Parlamentul European.

În mod normal, urmând până la capăt modelul francez, USR-PLUS ar trebui să devină membru al Partidului Popular European, acolo unde joacă și „macroniștii” francezi. Numai că, din punctul de vedere al reprezentării românești, PPE-ul este neîncăpător.

De altfel, PPE-ul prin linia sa politică europeană, pusă în practică după anii ’90, poate fi considerat un adevărat „devorator și consumator” al partidelor românești membre. Primul partid care a fost dus la groapa istoriei pe mâna politicilor PPE a fost PNȚ-ul. A urmat PD-ul lui Traian Băsescu, PDL-ul tot al lui Traian Băsescu, iar acum, după ce au reușit perpetuarea unei importante reprezentări românești în grupul european prin ruperea PNL-ului și ascunderea sub eticheta de liberali a pedeliștilor și acesta cam dă semne de respingere electorală. Tot în PPE joacă și UDMR-ul, dar la ei jocul electoral are o perspectivă etnică ce le permite să supraviețuiască. În fine, în PPE mai este și partidul de buzunar a lui Traian Băsescu, devenit neesențial în politica românească. Ei bine, conform statutului PPE, aderarea la familia europeană se face la recomandarea unui alt partid, cu reprezentare în grup, din în țara din care provine candidatul. Ori USR-PLUS nu va fi recomandat de niciunul dintre actualii membri, pentru că nu vor să aibă concurență la alocarea subvențiilor europene ori să le submineze, o altă alternativă românească, poziția din cadrul familiei politice europene.

O altă modalitate de a se înregimenta la nivel european, încercată de USR și Dacian Cioloș, sunt conservatorii europeni, anexa PPE,. Aici Cioloș o are deja pe Monica Macovei demisionată din PNL, izgonită din PPE și care poate „sforări” aderarea la acest grup politic. Pe de altă parte, și Pro România a pus piciorul în acest grup prin europarlamentarul Laurențiu Rebega. Între cei doi nu există grad de comparație în a pune la cale planuri politice. În timp ce Monica Macovei este un Machiavelli, Laurențiu Rebega este doar un oportunist grosier, care mestecă clișee politice, fără a putea face vreodată conexiuni europene la nivelul lui Macovei.

În acest context, conducerea europeană a conservatorilor așteaptă să vadă care din cele două curente USR-PLUS, ori Pro România vor veni cu mai mulți europarlamentari după alegeri, iar acela care va aduce mai mulți, acela va fi câștigătorul locului de membru al grupului conservator. Ipoteza că ambele partide vor putea intra în grupul conservatorilor europeni nu este exclusă, dar este puțin probabilă, pentru că Cioloș și Macovei nu vor putea explica electoratului haștag de ce în Europa sunt parteneri în aceeași familie politică cu Ponta, premierul demonizat de propagandă și acreditat ca fiind principalul vinovat politic al regretabilului eveniment „Colectiv”.

Acceseaza AICI articolul, pe platforma online a ziarului Telegraf.